dedicat D-rei R. del Conte
Trei lumânări aprinse
în fața-unei icoane
Cu ieslele sfințite
De-un prunc din Bethleem,
Trezesc cu pâlpâitul
obiduite toane
Cari plâng al amintirii
poeticul sublim.
În liniștea nopții,
de taina înnăscută,
Se deapană-ngerească
cântare prin eter,
Ce nașterea slăvește
iubirei concepute
Să izbăvească lumea
cu falnicul mister.
Iubire, doar iubire,
e slova ce perindă
Prin câte în tărie
sunt aștrii sclipitori,
Iubire, sfântă vorbă
ce aripa și-o-ntinde
și azi se întrupează
în Pruncul ce adori!...
Eu ce mi-am dus podvoada
durerilor din viață
Sub palida lumină
a unor lumânări,
Stâlpită-mi stă acuma
suflarea-ndurerată
În fața-acelei iesle
din depărtare zări.
Privind duios la Pruncul
născut în sfânta noapte,
Trimis spre mântuire
de Tatăl Dumnezeu
Și cum, ca și la oameni,
durerile îl paște,
Mi-e silă de suspinul
desprins din pieptul meu.
Imaginea-i mă-ndeamnă
spre căile-ncruncite
Ce-atația azi le calcă
cu chinuri și plânsori,
Să văd cum dura-i soartă
popoarelor sclavite
Ce n-au nici lumânarea
speranțelor din zori.
Mi-înclin atuncea fruntea
să uit de pasul vieții,
Ce azi mă copleșește
în lungul meu surghiun,
Să-mi curme întristarea
azi, când atâția sufăr,
Și ruga-mi pentru dânșii
să fie-al meu Crăciun.
de Aron Cotruș
Decembrie 25.1956
================================================
================================================================
================================================
DRUMURILE DOMNULUI
Doar fără de căpătui,
cu chei grele să-mi încui
pentru veacul veacului
drumurile domnului...
Lin se șterge ca de-un nor
peste fața tuturor...
Carmel, California. 1956
Poezii de Aron Cotruș