Cred într-unul Dumnezeu,
Tatăl ziditorul,
dar mai cred şi-n neamul meu,
înfrăţit cu dorul.
Cred în sfinţi, dar şi-n voinici,
cred în flori şi-n cremeni,
căci tăcuţii mucenici
cu haiducii-s gemeni.
Dar mai cred că într-o zi,
aspru, din furtună,
neamul meu se va trezi
cu securea-n mână.
Şi-atunci ierte Cel din cer
liftele spurcate,
căci prin sânge şi prin fier
ne-om croi dreptate.
Cred într-unul Dumnezeu,
Tatăl ziditorul,
ce-a-nfrăţit în neamul meu
sfântul crez cu dorul!
Prolog din „Floarea lui Sânzien"
============================================================
======================================================================
============================================================
Radu Gyr - Au fost ani, aici, în inima Olteniei, peste care am trecut, cu azururile zărilor boltite pe suflet: ani, în a căror lumină m-am îmbăiat ca-n apele de miere ale Amaradiei și pe care n-am să-i pot uita niciodată.
Radu Gyr - Studențimea și idealul spiritual