Grigore Manoilescu
Înmormântarea lui Grigore Manoilescu, 3 mai 1963
Nu a încetat lupta legionară. Nu avem și nu vom avea niciodată biruința deplină. Si e bine așa.
In ziua când legiunea n-ar mai avea nici un prilej de luptă, când toate visurile ei cele mai îndrăznețe i s-ar împlini, în ziua aceea legiunea ar muri. Ar avea desigur moartea glorioasă a celor care și-au împlinit întreaga datorie, dar ar muri.
Si aceasta nu se va întâmpla niciodată. Răul, oricât de mari ar fi biruințele asupra lui, nu poate fi cu totul scos din lume.
Oricâte biruințe va avea legiunea, tot va rămâne veșnic uriaș de mult de făcut, vor rămâne lupte crâncene de dat spre folosul neamului.
Oricât de grele au fost luptele de până azi, sunt poate și mai grele luptele care ne așteaptă.
Rari sunt în istoria unui neam stările în care trebuie în acelaș timp să se rezolve spre binele neamului, probleme externe izvorâte dintr-o cumplită ciuntire a teritoriului național și probleme sufletești izvorâte dintr-o lungă prigoană a sufletului național.
Fiecare din aceste mari probleme, ba chiar numai unele probleme speciale cum ar fi problema jidovească, ar fi fost altă dată o sarcină suficientă pentru o generație.
Generația de azi, Generația Legionară le are de rezolvat pe toate, repede, unitar. Si nu are numai de rezolvat probleme, ci mai ales de realizat soluțiile care se vor da.
Pentru realizarea lor vor fi de dat lupte grele cu toți acei care vor fi loviți în interesele lor, în mentalitățile lor învechite. Si vor fi lupte grele de dat cu noi înșine în lupta cu noi înșine în luptă de desăvârșire interioară a sufletului legionar.
Abia acum începe lupta cea mare de reușita căreia atârnă tot viitorul neamului românesc.
Dar suntem pregătiți pentru că luptă a fost toată viata legionară.
«Spiritul de luptă și spiritul de jertfă sunt esențialul».
Buna Vestire, Anul V, Seria a II-a, Nr. 5, Vineri 13 Septembrie 1940
de
Grigore Manoilescu
Director al ziarului Buna Vestire pe timpul guvernării național-legionare, până în toamna lui 1940, când a publicat articolul Fără Mănuși care l-a iritat pe Antonescu.
Comandant legionar. Ministru al Presei şi Propagandei în Guvernul în Exil de la Viena, 1944-1945.
Director al Institutului Român de la Berlin, înființat de Sextil Puşcariu în 1940 în perioada regimului legionar.
Reușește să treacă Alpii în octombrie 1945 și se refugiază în Italia, în condițiile dramatice ale sfârșitului războiului. Se stabilește la Roma.
Director al Institutului Român de la München, întemeiat în 1953.
Director al editurii Cartea pribegiei.
Se stinge din viată la Madrid.
=================================================
==================================================================
=================================================
